Ajutorul Sfântului Nectarie


In vara anului 2009 am remarcat in coapsa piciorului drept o mica galma cam cat un bob de mazare. Nu m-a interesat prea mult. De fapt chiar am si uitat o vreme locul in care se afla. Dupa cateva luni am remarcat galma aceea, probabil pentru ca se marise. Am vorbit cu cateva persoane si am concluzionat eu ca ar fi o depunere de grasime si sa nu-mi fac griji.

Timpul a mai trecut si mergand la cateva ecografii nu i-am luat in seama pe ecografistii care imi spuneau ca merita sa o scot (chirurgical). Mi-am zis ca o sa o urmaresc sa vad daca creste sau nu. Sa nu tai “degeaba”.

Prin aprilie, cand ajunsese cam cat o pruna am zis ca e cazul sa ma ocup mai serios, am contactat un chirurg si m-am interesat de costurile operatiei samd. Am ramas un pic mirat ca imi recomanda anestezie totala, fiind de scos “o pruna” din coapsa. El insa mi-a argumentat ca un pacient adormit este mai cooperant, nu misca piciorul, nu ii incurca treaba, si e mai comod si mai sigur pentru operatie.

Tocmai schimbasem slujba si nu mai eram sub acoperirea asigurarii medicale private de la fostul loc de munca asa ca astfel ajunsesem la acest chirurg de la stat. Toate bune si frumoase, operatia programata, banii pregatiti, urma sa nu fiu internat ci sa plec la 1-2h dupa operatie, pe picioarele mele, acasa. Facusem un RMN in prealabil si arata ca este tesut benign, fara riscuri etc.

Operatia a decurs bine, am avut ceva emotii inaintea ei datorita faptului ca nu mai facusem anestezie generala si cunoasteam accidente (fatale) atribuite acesteiea. Oricum, am plecat pe picioarele mele acasa si m-am odihnit. Am inceput sa merg mai schiopatat primele zile dar apoi din ce in ce mai natural si mai bine.

In toate cazurile de acest gen (extirpare de tesut dubios) se face si o analiza histopatologica, pentru orice eventualitate. Am inteles de la chirurg ca se ocupa el personal sa trimita proba la analiza.

La cam trei saptamani dupa operatie, 8 Iunie 2010 daca nu ma insel, primesc un telefon acasa. Era chirurgul care imi spunea sa merg de urgenta sa iau proba de la Spitalul Floreasca (unde fusese analizata) ca sa o duc la Institutul “Victor Babes” pentru ca in urma analizei se pare ca este maligna. Cu alte cuvinte cancer. “Posibil histiocitom fibros malign”.

Am avut un soc, realmente. Mi-era greu sa stau in picioare, si nu din cauza efectului operatiei. M-am cules cumva si am fost si am ridicat analiza si piesa (asa se numeste, se pare). In principiu ei facusera o analiza histopatologica insa nu erau siguri asa ca ma invitau sa o trimit la Institutul “Victor Babes” pentru ca ei sunt mult mai competenti in astfel de analize. Cu greu (psihologic) m-am urnit si am dus-o acolo. Dupa “numai” patru saptamani si jumatate a venit rezultatul : leiomiosarcom cu grad scazut de malignitate (grad 1).

Pe de o parte ma bucuram ca e grad scazut de malignitate pe de alta parte ma ingrijoram ca e totusi malign. Fug la trei oncologi, toti (culmea, au avut pareri identice, nu divergente) ma trimit la radioterapie.

Atunci abia am inteles ca Dumnezeu m-a “tras de maneca”. Am inteles ca viata mea asa cum am trait-o, dezordonat, plin a de abuzuri si de rele nu e ceea ce trebuie sa fac. Am aflat de Sfantul Nectarie si de minunile lui.

M-am rugat cu credinta, am citit des acatistul lui si am trecut prin toate cu bine.

Astazi, la peste 2 ani de la operatie, cand, datorita minunii facuta de el, sunt perfect sanatos, nu am avut nici o recidiva de nici un fel, ii pot aduce multumire inca o data, si nu doar atat, ci sa fac cunoscut tuturor ajutorul lui.

Eu am citit, in perioada de dupa aflarea rezultatului de la “Victor Babes”, despre acest tip de cancer si nu e prea incurajator ce scrie acolo. Cu atat mai mult nu ma sfiesc sa numesc vindecarea mea “minune”. Pentru ca chiar este.

Pe oricine stiti in nevoie de sanatate, mai ales cancer, indrumati-l sa se roage cu credinta la Sfantul Nectarie, si sa mearga si la biserica Manastirii Radu-Voda din Bucuresti care are si hramul Sfantului Nectarie si o bucatica din sfintele lui moaste.

Nu doar ca m-a vindecat trupeste, Sfantul Nectarie, ci si sufleteste, m-am indreptat din multele rele pe care le faceam.

Ajutorul lui insa nu s-a oprit aici.

Mama mea, acum un an si ceva, a suferit o ruptura a plasei (un implant chirurgical anterior) care o avea pusa de la o hernie ombilicala. Am fost cu ea la spital, sa o internez, ca sa fie operata din nou, sperand sa fie mai bine facuta operatia acum. Sau, in orice caz, sa fie bine.

Inainte de orice operatie se fac niste analize de sange pentru a verifica timpul de coagulare si alti parametrii importanti. Cand au venit rezultatele acestor analize medicii ne-au alertat, ne-au speriat, ingrozit chiar, cum ca e ceva foarte grav in neregula cu ficatul mamei pentru ca multi parametrii sunt in neregula. Dupa tomografii, alte analize samd. aflu ca sufera de ciroza hepatica decompensata si ca ar fi intr-o stare avansata.

Dupa analize suplimentare vedem ca nu e de origine virotica (nu hepatita B/C etc.), de origine alcoolica nu este (nici nu se punea problema in cazul ei) deci mai ramane origine toxica. Mama a lucrat zeci de ani in mediu toxic (chimic) si de acolo pare-se a venit boala.

Medicii spuneau ca e “in stadiu terminal” si i-au dat cam toti 1-2 saptamani de viata.

Iar am fost ca distrus.

Primul lucru la care m-am gandit a fost sa ma rog Sfantului Nectarie. M-am rugat neincetat sa o salveze pe mama. Au trecut multe clipe grele, incercari, dar datorita Sfantului Nectarie azi e mai sanatoasa, acasa, pe picioarele ei, si cu suficienti ani in fata in ciuda varstei (peste 70). A trecut peste un an (de unde i se daduse maxim 2 saptamani) si analizele au iesit mai bune decat atunci. Este pe cale buna.

Iarasi m-a ajutat Sfantul Nectarie si iarasi ii sunt dator. Ma bucura nespus ajutorul pe care ni-l acorda noua, pacatosilor, in ciuda conditiei si faptelor noastre.

Ii voi multumi toata viata mea Sfantului Nectarie si cei ce vor avea nevoie de ajutor, alergati, cu credinta la el.

Sfântul Nectarie

 

Slavă lui Dumnezeu acum si pururea si in vecii vecilor, amin!

Daca nu noi, altii


Ce observati aici?

 

 

Daca noi nu ne cinstim valorile, ni le cinstesc altii. Google.ro astazi mi-a livrat pagina asta, cu I.L. Cargiale.

Mă simt norocos mandru, ca ni le cinstesc cei de la Google, rusinat ca noi nu.

Postat in Web. Etichete: , . Leave a Comment »

Istanbul – religia


La noi in tara e o multime de oameni care se dau cu fundul de pamant ca sunt prea multe biserici, ca nu sunt destule spitale, scoli samd. de parca s-a luat din banii pentru spitale si scoli cand s-au construit biserici. Nicidecum, au fost bani separati, chiar si cand au fost contributii de la ministerul culturii si al cultelor. Altii se scandalizeaza ca unele biserici duminica dimineata folosesc niste difuzoare ca sa cheme oamenii la slujba. Ba chiar merg pana la a face plangeri la politie. Asta dupa ce au baut ca porcii pana dimineata in baruri si s-au batut intre ei, au condus beti sau stiu eu ce porcarii au mai facut. Dupa ce am vizitat Istanbulul am realizat si mai mult cat de oribili sunt acei oameni la care faceam referire mai devreme.

In Istanbul au cam la aproape orice doua intersectii o moschee. Nu am auzit un singur turc sa se planga de asta. Priviti :

In plus moscheele lor au megafoane puternice pe minarete, si muiezinul ii cheama la rugaciune de 5 ori pe zi, prima oara pe la 5 si ceva dimineata (va zic din proprie experinta, am stat 6 zile in un hotel la cam 600 de metri de o moschee) :

Nu stiu sa se faca vreun scandal ca un turcalete vrea sa doarma linistit si sa nu auda chemarea la rugaciune. Cu mare rusine, de roman ce trebuie sa fiu, constat ca suntem cu mult in urma lor si in aspectul religiei si al evlaviei pentru ea.

Istanbul – trafic


Am fost de revelion la Istanbul. Un oras cu adevarat interesant. Am mers cu masina personala acolo, conducand continuu 620 km, in cam 11h (mai mult din cauza lipsei hartii din sudul Bulgariei si Turciei din GPS).

Multa lume critica traficul de acolo ca fiind haotic, nebunesc. Sunt, intr-adevar, 12,5 milioane de oameni intr-un singur oras si nu stiu cate masini. Exact ca si cu taximetristii, ei nu sunt fara reguli, au doar alte reguli.

Daca este sa concluzionez traficul istanbulesc intr-un singur cuvant este : eficiență.

Turcii au sosele suficient de largi, asfalt bun si bine intretinut. Infrastructura nu iti pune probleme. De la intrarea in Turcia, dinspre Elhovo, Bulgaria, pana langa Edirne (cam 20km) este un drum cu o banda pe sens, dar e cam cat 1,5 benzi (deci 3 in total) si cate un culoar de urgenta. Se poate circula bine, repede si in siguranta. De la Edirne pana la Istanbul e autostrada cu 3 (pe alocuri cu 2) benzi pe sens. Se circula repede, alert dar decent. Nu ca pe A2 la noi unde se merge vara cu 80km/h pe banda 1 si 200km/h pe banda 2.

Viteza maxima este 120 km/h nu 130 km/h  si desi nu am prea vazut radare turcii nu sunt kamikaze. Niste camionagii au facut niste figuri amuzante, fiind un grup de 5 se depaseau intre ei continuu pe toate cele trei benzi insa daca vroiai sa ii depasesti nu se opuneau, nu faceau figuri etc. Doar ca atunci cand ma pregateam unul din ei a tras de volan sa evite un con de plastic pus pe drum in o zona de reparatie insa a trecut peste con facandu-l foaie si speriindu-ne, fara sa vrea nitel. De fapt nu pe mine.

In rest nu se claxoneaza, nu se “fleșuiește” decat cand chiar e un pericol. Nu se claxoneaza (decat f f rar) la aparitia verdelui la semafor. Ai gresit o banda? Te-ai incadrat gresit? Semnalizeaza si baga-te, te vor lasa. Dar lasa si tu la randul tau.

Cand am ajuns la poarta de plata din 3 benzi am trecut brusc la 12 sau 14 (nu le puteam numara sincer). Si apoi inapoi la 4-5 benzi. Revenirea de la 14 porti la 4 benzi duce la o mica busculada dar daca ai rabdare totul iese bine.

Alt lucru ce imi place la ei este ca indiferent cat de aglomerat e, cata coada e (si asta nu se aplica doar la autoturisme) treaba merge. Incet (poate) dar sigur. Astepti, mai faci 1m, mai astepti, si apoi ajungi pe O3 (Otoyolu – autostrada) inapoi si mergi cu 80 km/h prin oras.

Se intampla, mai ales in zona istorica, sa ai 3-4 cm liber si stanga si dreapta si sa nu fi sigur, mai ales daca dai cu spatele. Orice trecator saritor va veni, fara sa ii ceri, in ajutorul tau pilotandu-te corect, nu pe sistemul “buf, hahaha”.

Nu este totusi un oras pentru un sofer incepator. Trebuie sa fi sigur pe tine, sa nu clipesti cand faci o parcare laterala cu spatele iar gararea trebuie sa o poti face si beat mort (nu ca as incuraja sa fi beat la volan, zic doar asa). Dar odata ce indeplinesti niste conditii de bun simt (cam orice sofer decent cu 5-10 ani vechime) te poti simti “ca acasa” in traficul acesta. Strabati un oras de 12 milioane de locuitori in sub o ora de la un cap la altul daca vrei.

Singurul lucru care chiar nu mi-a placut a fost traversarea pe trecerile de pietoni nesemaforizate. Aici desi ai prioritate de fapt nu ai prioritate. Daca vine unu’ cu viteza, si iti face semn (faruri, claxon) ca nu are spatiu de oprire, crede-l si nu forta. Asteapta pana se face pustiu (vorba vine) si treci abia apoi.

Cu toate acestea, mai bine nu mergi cu masina in Istanbul cu gandul de a circula cu ea acolo. Nu vei gasi parcari chiar peste tot iar politia iti va ridica cu mare placere masina (n-am patit dar am vazut). Mai bine o abandonezi in parcarea hotelului (sau o alta parcare convenabila) si gata. Mergi cu tramvaiul si eventual cu metroul. Tramvaiul T1 e foarte rapid si avand regim de metrou usor nu e afectat de ambuteiajele frecvente.

O problema in trafic, mai ales la intrarea in Istanbul, am avut-o ca inainte de orice exchange a trebuit sa cumpar cartela de autostrada (KGS) ca sa pot trece. Am platit in EUR (cam 20 EUR parca) la un curs nu tocmai competitiv… si apoi turcaletele stia o engleza, cam cat stiu eu turca. Dar din semne, din maini, aratat pe bancnote din portofel samd am reusit.

Interesant e ca nu incearca sa te fure grosolan (gen sa puna inca un zero samd). Incearca sa iti vanda 2 molecule de oxigen daca pot dar nu iti iau nimic cu forta.

Problema mersului in Istanbul cu un GPS incomplet, defect sau cu Google Maps e ca daca nu stii sigur bareta de iesire sau straduta unde sa virezi, “ai pus-o”. Ocolesti 3-5 km ca sa gasesti intoarcere sau o ruta alternativa.

Tot legat de transport, desi conduc la limita, efectiv la limita, nu vezi masini busite si accidente. De asemenea nu vezi masini luxoase (“de fite”), samd. Desi au mai multi bani ca noi nu se “sparg in figuri”. Singura chestie e ca unul din ospatarii de la cantina de la parter de la hotelul unde am stat cand am plecat vazand ca imi incarc lucrurile in masina m-a intrebat, pe punctul sa se cace pe el de ras “Is that your car?!” (masina mea e un VW Passat 1.9 TDI din 1994 care pe piata valoreaza cam 1200 EUR). In afara de acest mic incident nu mi s-a parut ca pun mare valoare pe ce masina conduci.

Semnele de genul acces interzis nu reprezinta mare lucru, cand am ajuns la hotel mi-a indicat un valet de acolo ruta pe un sens unic, invers, eu l-am intrebat, totusi daca e ok, el “no problem my friend”. Daca te intalnesti cu altul pe sens invers nu te va injura. Iti va face loc fara sa comenteze. In general nu vei fi injurat. Mi se pare foarte constructiv.

In total cam atat am de zis despre trafic. Ca sa mai trag o alta concluzie : e misto traficul dar mai bine nu mergi cu masina :)))) (ca greu gasesti drumul si nici parcari nu vei gasi la reperele turistice).

P.S.: M-am saturat sa vad scris Istambul (cu m). Se scrie cu n.

Miezul zilei in Bucuresti


Ati vazut filmul Miezul noptii in Paris? Daca nu, faceti-o ca merita :)

Ei bine dupa ce am vazut filmul mi s-a intamplat ceva … sa zicem asemanator. In film la miezul noptii pe o strada trecea o masina de epoca si protagonistul se urca in ea si ajungea tot in Paris dar in urma cu 100…150 ani.

Eu insa am mers cam 1,5..2km prin Bucuresti si am ajuns cu 1000…1500km mai la vest! Spre deosebire de el am calatorit in spatiu mai mult decat in timp insa tot o experienta fascinanta a fost!

La 1 Octombrie imi expira permisul auto si  trebuia sa il preschimb. Daca il preschimbi pana la expirare esti scutit de vizita medicala. M-am apucat sa studiez ce trebuie sa fac si am vazut ca nu e prea greu… taxa la cec, completat formular samd.

Ei bine a inceput o serie de lucruri neasteptat de … placute (nu v-ati astepta lucrand cu statul sa vi se intample asa ceva, nu?)

  1. Locatia e la 1,5km de unde lucrez
  2. au CEC chiar in interiorul directiei
  3. formularul de completat se gaseste pe net si mi l-am pretiparit si completat
  4. coada a fost scurta la plata taxei la CEC (cam 5 minute)
  5. xerox am gasit vis-a-vis
  6. la depunerea cererii lucrau toate cele 14 ghisee si am stat alte “istovitoare” 3 minute
  7. poza ti-o face pe loc la ghiseu!

 

Lucrurile nu s-au incheiat aici. Tipa de la ghiseu mi-a zis ca in 2 ore am noul permis! Fiind insa in pauza de masa mi-am zis ca nu mai apuc sa il iau in aceeasi zi asa ca ma pregateam psihologic sa il iau a doua zi. Totusi am intrebat pana la cat se lucreaza si il pot ridica.

Pana la ora 20:00!!!

In concluzie “am vazut si romani fericiti”. (daca mai tineti minte emisiunea)

TechTeam are niste angajati puturosi


De curand in cladirea in care lucrez, TechTeam Akela a inchiriat un spatiu de birouri. Interesant este ca angajatii ei, tineri cu varste intre 18 si 23 ani (evaluat din ochi, ce-i drept), nu pot urca un etaj pe scari.

In fiecare dimineata, pauza de pranz, seara sau oricand folosesc liftul (eu lucrez la etajul 6) trebuie sa dau peste ei, vrand sa coboare de la 1 la parter sau invers. Asta nu e tot, deseori asteapta la lift 5, 10 secunde si cand vad ca nu e deja liftul prin apropiere, lasa comanda pentru lift si se duc pe scari. Liftul apoi cand ajunge la etajul lor, 1, se opreste degeaba.

De asemenea, daca tot se opreste liftul la etajul lor, unul tine liftul (in care asteptam si noi, fraierii) si ii asteapta pe intarziatii care abia ies pe usa firmei, inca vreo 20-30 secunde pana cand aveau timp sa fi si coborat pe scari.

Scarile nu sunt blocate, se poate urca si cobori pe ele. Sper ca in firma aia sa fie cineva intreg la cap si sa ii invete una-alta despre beneficiile miscarii si ale bunului simt..

Viaţa noastră de zi cu zi


Câţi oare dintre noi nu suntem ca Pricopie?

Câte corporaţii/firme/etc nu ne tratează ca Pricopie?

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.