Iubiti-va parintii

Am fost (zeci de?) ani in conflicte cronice cu parintii mei. Riscul de a nu lua BAC-ul, riscul de a nu intra la facultate, fumat, baut, zeci de prostii m-au adus in conflicte cu ei.

Te certi, te injuri, primesti amenintari, faci amenintari.. lupte intestine vorba tatalui meu. In final trebuie sa intelegi ansamblul si sa vezi (cum e in marea majoritate a cazurilor – nu chiar absolut toate) ca ei iti vor binele. Tu iti vezi binele intr-un fel, ei intr-altfel. Dar deseori ei vad mai bine.

Am ajuns si la 28 de ani (ma rog, ii implinesc peste cateva saptamani) si vad ca valorile in viata nu sunt cum le vedeam la 18. Bani, masini, gagici – si alte tampenii care se vedeau la 18 ca niste zeitati. Liniste, dragoste, stabilitate, intelegere, familie sunt mult mai importante. Mai greu de obtinut, usor de pierdut uneori.

Citeam astazi un post de-al lui Ignat Andrei referitor la tatal lui, Ignat Gratian.Cititi si voi.

Regaseam multe elemente de-ale bunicului meu (cel din partea tatalui) :

• A venit / pornit dintr-un sat amarat (Arpasul de Sus – Fagaras)
• A fost autodidact
• A terminat o facultate in Bucuresti (pentru anii 1920-1930 era o performanta, nu ca azi)
• A lucrat enorm
• S-a dedicat familiei lui
• A avut inventii brevetate
• A reusit profesional

Intr-o zi ne vor parasi. Te vei certa cu ei sau ii vei ignora pana atunci si dupa aia sa te lupti cu regrete inutile? Mai bine iubeste-i acum.

Cat timp mai este. Numai Dumnezeu stie.

Noi nu.