Malta – ep.2 – Zborul si acomodarea

In sfarsit ne-am vazut in avion. O senzatia de usurare (nu pipi 😉 ) si in acelasi timp o crispare… O sa cada la decolare, in timpul zborului sau o sa rateze aterizarea? Nici chiar asa…  🙂

Oricum eram curios, nu mai zburasem de foarte multi ani, cata acceleratie are pe pista de decolare si mi s-a parut foarte slaba. Mi-am lasat capul (gatul) moale sa vad daca macar la 0,5 g ajunge dar nici macar atata nu imi indica „accelerometrul” meu. Nu inteleg cum zboara draciile astea totusi… Oricum zboara.

Aeronava este un Airbus ceva… 141 (parca) de locuri, pare bine intretinuta. Imi place ca ai monitoarele rabatabile pe care iti afiseaza din cand in cand statistici de zbor inclusiv viteza avionului (fata de sol) temperatura exterioara si altitudinea. Varfurile parca au fost 14 km altitudine, -60 de grade Celsius (da, minus sasezeci de grade Celsius!) si 850 km/h.

Cand am zburat deasupra Greciei am vazut niste munti minunati (sunt convins ca si ai nostrii sunt macar pe atat de frumosi dar nu ii aveam in drum). Si de la o asemenea altitudine ii vezi ca pe hartile 3D. Efectiv la fel! Plus ca se vede si curbura planetei.

Coborarile pentru aterizare sunt lungi (de peste jumatate de ora) si scade viteza si altitudinea lent de tot. Te intrebi uneori daca li s-a terminat combustibilul sau chiar e procedura normala de coborare. Mai vibreaza si aripa de te intrebi cat e elasticitatea ei ca sa iti dea un sentiment si mai reconfortant.

Am inceput sa vedem Malta si era deja jos (300 m cred) si se tot invartea in cerc (cred ca astepta eliberarea pistei de aterizare) si am inceput aterizarea. Exact cand aveam circa 20 m pana la sol a inceput o rafala de vant lateral nasoala. A atins pamantul intai cu trenul spate dreapta apoi cu cel stanga desprinzandu-se (s-a simtit, credeti-ma) de cel dreapta si iar asa de cateva ori si apoi a inceput franarea. Ne-a cam dat emotii …

Tineti minte regulile pentru tinerii piloti nu? Ei bine regula „5.Singurul caz in care ai prea mult combustibil e atunci cand esti in flacari.” mi-a venit in minte in cazul ca dadea cu o aripa de pamant (rezervorul de kerosen e in/pe aripi) dar din fericire n-a fost asa.

Aeroportul lor e cel putin la fel de bun ca Henri Coanda (Otopeni) de la noi si mi-a placut ca nu sunt formalitati idioate, oamenii sunt realmente eficienti etc. etc.

Autocarul curatel si ne-a dus decent pana la hotel desi cam kamikaze soferul iar suspensiile (mai ales pe spate) terminate. Hotel de trei stele (efectiv) curat si toti oamenii foarte amabili si buni cunoscatori de limba engleza. Camera curata si buna.

Urmeaza episodul 3 : Viata in Malta.