Ia-ma… sunt fierbinte

Nu, nu mi-am schimbat politica de promovare a blog-ului. Refuz in continuare sa pun chestii erotice, pornografice etc. pe acest blog.

Totusi titlul nu este ales intamplator ci este numele unei “gogoserii” din Predeal care e de fapt un local in adevaratul sens al cuvantului. Acesta e undeva pe DN1 langa o sucursala Banca Transilvania (numarul strazii chiar nu l-am retinut..)

Cand intri in local nu ai zice ca este o “gogoserie” asa cum o intituleaza proprietarii. In primul rand are meniu de restaurant si servire la masa si in plus ai si poze cu domnitori ai Romaniei pe pereti.

si

Am comandat o pizza Quattro Stagioni si o pizza casei. Blatul este pufos si subtire in acelasi timp (cam exact cum imi place mie) iar topping-urile sunt chiar generoase, nu trei lulele-trei surcele ca la Spring Time. Evident maslinile sunt fara samburi (ca sa nu te stanjeneasca la mancat - nu, eu nu inghit samburii).

Quattro Stagioni :

si pizza casei :

Toaleta foarte curata, nota maxima pentru ea.

Doar faptul ca banii a trebuit sa ii duc eu la tejghea ar putea fi considerata o biluta de alta culoare decat alba (nu, nu sunt eu cel de la tejghea) :

Preturi : 15 RON pizza, 3 RON apa (stiti ce marca e… aia care imi “place” mie) si cam tot atat liptonu’
Note : Gust : 9,5; Satietate : 9,5; Pret : 9; Toaleta : 10; Servire/Asteptare : 9,7

Ca bonus la final v-am lasat si o inregistrare in care (sper sa…) se vede pizza aburind (aburul se vede discret) :

London House

Am fost acum cateva saptamani prin Ploiesti si am zis sa ma opresc sa mananc ceva (mi-era tare foame). Nu am mai fost de ceva timp (cam un an?) prin orasul Ploiesti sau macar nu m-am oprit (am trecut glont) sa stau nitel.

Pe bulevardul Independentei exista un parc (oarecum) si prin el dosit putin se afla London House, restaurant.

Pare a fi un restaurant obisnuit fara vreun specific englezesc dupa cum spune numele lui. Nici in meniu nu am gasit nimic “neromanesc” asa ca m-am orientat catre un fel de mancare clasic : friptura de porc (ceafa) cu cartofi prajiti. La desert mi-am luat clatite cu ciocolata (au inceput sa-mi placa mult in ultima vreme - nu stiu de ce).

Servirea usor cam lenta.. dar amabile chelneritele. Toaleta curata, fara nici un element care sa-ti strice buna dispozitie.

Casa Iancului - reloaded

Am fost ceva vreme (pentru cei curiosi la detalii se poate face o marire a pozelor si se vede in coltul dreapta jos ) din nou la Casa Iancului si m-am gandit sa va mai incant cu niste poze si impresii personale.

Am dat peste Adrian (chelnerul care ne “iubeste” mult) asa ca normal ca trebuia sa imi iau o teapa.

Mai concret ma tentau de ceva vreme carnatii de plescoi :

Insa cum apareau in meniu nu spuneau nimic despre mamaliga centrala, scarba de chelner nu mi-a zis nimic si in plus m-a lasat sa comand si o garnitura pentru ei si anume cascaval “ca la Paris” - cascaval pane :

Ma rog… am reusit sa mananc cam tot, carnatii fiind foarte buni. insa prea putini in raport ca mamaligoiul acela de mai sus.

Buchetul de muraturi (asa am inteles ca se numeste) bun si el, l-am ras pe tot. Bineinteles ca trebuia sa am eu o ciudatenie in materie de gusturi si am mancat paine cu mamaliga la carnati (vezi poza 1).

Colegii mei si-au luat saramura de pui :

respectiv pui pitit in lipie :

Mancarea a fost buna, ca de obicei, durata de asteptare decenta spre redusa. Preturile decente (carnatii de plescoi 11 RON, cascavalul pane 7 RON, saramura de pui 12 RON si puiul pitit in lipie 13 RON) mai ales ca aveam card de reducere 50% (deci injumatatiti preturile de mai sus).

Vom mai merge la Casa Iancului si pe viitor

Atat deocamdata…

Casa Iancului

Mi se pare chiar rusinos sa scriu abia acum despre Casa Iancului desi in ultimul an si aproape jumate am fost macar o data pe luna. De asemenea prima data cand am fost la acest restaurant a fost acum 3 ani.

Totusi o sa tin cont de vorba acea “better late than never” (mai bine mai tarziu decat niciodata).

Este un restaurant foarte bun. Servire prompta, mancare buna, durata servirii scurta / medie si chelnerii impecabili (bineinteles s-a intamplat O SINGURA DATA sa fie unul mai nebun, Adrian pe numele lui). Exista salon pentru fumatori, salon pentru nefumatori (pe doua niveluri diferite!).

Practic din meniu cred ca am mancat cam totul (peste 85% din elemente). Astazi eu am mancat supa-crema de ciuperci iar colegii mei au mancat snitel cu cartofi in coaja dati prin boia de arderi (dulce), pulpe de pui dezosate cu cartofi taranesti respectiv cu cartofi la cuptor cu smantana.

Cardul de reducere de 50% (max. 50 RON reducere acordat pe 100 RON si valabil 30 de zile) este o solutie buna daca vii de cateva ori pe luna la acest restaurant iar noi fiind la 100-150 de metri cu serviciul de acest local va dati seama ca il frecventam.

Lasa-mi meniul !

In cate localuri nu ati fost si evident v-ati asezat jos. Apoi fie aveati deja un meniu pe masa fie dupa un timp (ideal scurt uneori nesimitit de lung) v-a fost adus (cate) unul… Bineinteles ca fiind local romanesc trebuie sa te decizi repede ca vine chelnerul iar daca cumva nu esti gata cu optiunea chelnerul pleaca si numai Dumnezu mai stie cand mai vine inapoi.

In disperare (sau nu :P ) alegem ceva si chelnerul NE IA MENIUL fie ca vrem
fie ca nu. E total ilogic. E total anticomercial.

Oricum am ales in graba si poate n-am zis tot ce vroiam. Poate ulterior ma hotarasc sa iau si ceva desert..
sau ceva de baut…. Nuuuuu, nu mai am meniul. Trebuie sa cersesc altul acum
evident abia cand ”pun mana” pe chelner.
Daca mai am privilegiul asta..

Sigur vor veni unii sa imi explice ca acel meniu ma incomoda si nu aveam
loc de el.
Eu totusi vreau sa pot oricand comanda inca ceva. Asa mi se pare normal.

Ruby Tuesday

Un local cu specific american. Sincer nu ma “dau in vant” dupa americani si vreo presupusa cultura de-a lor insa am zis ca trebuie sa li se dea o sansa macar pe partea culinara, nu ?

Ruby Tuesday e relativ aproape de serviciul meu fiind la 400-600m de Piata Muncii asa ca era o destinatie buna, macar geografic.

Intru si vad sigla VISA si cea MASTERCARD si zic “bun, pot plati doar cu cardul daca trebuie” - de ex. daca e nasoala servirea. Interiorul pare a fi tematizat pe sporturi americane (baseball si altele) iar canapelele seamana foarte mult cu cele din serialul TV Seinfeld.

El Greco - Restaurant cu specific grecesc

De multa vreme imi doream sa (re)vizitez un restaurant cu specific grecesc si am profitat de faptul ca El Greco este aproape de serviciu, pentru ca mai toate “recenziile” pe care le fac sunt in pauza de masa, usor pe fuga si in general in sectorul 2 sau imprejurimi.

Fiind situat pe Decebal, la doi pasi de Piata Muncii e imposibil, zic eu, sa nu il gasesti cu usurinta… parcarea nu e la fel de simpla totusi.

Interiorul surprinde repede prin podelele de lemn care dau un aer rustic, poate chiar de corabie (e un pic exagerat, stiu). Mi-ar fi placut sa fie mai luminos inauntru insa perdelele de la ferestre si imprejurimile nu permit multa luminatie naturala. Mi-a placut faptul ca se poate plati cu cardul - un lucru nu suficient de des intalnit la restaurante chiar de clasa medie si mare.

Thang Long - restaurant vietnamez

Cand am incercat sa merg la Karishma prima data era inchis si atunci am descoperit Luisenhof despre care am scris cu ceva timp in urma. Fiind inchis Karishma pe Iancu Capitanu mai vazusem doua restaurante : Luisenhof si Thang Long. Initial vroiam sa merg la Thang Long dar in final alesesem Luisenhof si am fost foarte multumit desi prima data dadusem sa ies din curte..

Am zis ca e cazul sa dau o sansa si Thang Long-ului ca tot se aflase printre ”nominalizati”.

De la intrare iti sare in ochi eticheta ”Restaurant de lux” parca un fel de avertisment. Eu n-am tratat-o ca o amenintare ci mai degraba o provocare. Oricum semnul salvator “Visa” imi garanta ca nu o sa spal vase sau o sa-mi las hainele si / sau actele drept garantie daca n-am suficienti bani la mine pentru a plati consumatia :))

Fiind amenajat intr-o veche vila avem camere mici si multe (fumatori, nefumatori, etaj, parter samd). Nu-i rau chiar pare mai intim.

Casa Pache

Azi am fost la intamplare… nu am planificat nimic. Am urcat in masina si am mers la intamplare… oarecum. Pe la intersectia Pache Protopopescu cu str. Traian am vazut ceva si am oprit acolo. Vazusem scris ceva pe o latura “Casa…” si am zis ca poate se poate manca acolo.

Cand am ajuns mai aproape am mai vazut un restaurant “Soprano” la cativa metri peste str.Traian. Intr-un final am ales sa merg la Casa Pache care parea mai atractiva.

La intrare ai de traversat o curte lunga (care are si o terasa de vara) pana ajungi la intrarea in restaurantul propriu zis. Frumos.

Inauntru foarte dichisit, genul acela de restaurant serios.

Un local cu totul deosebit - Luisenhof

Desi va parea ca sunt subiectiv, credeti-ma ca nu prea sunt.

De cum intri in local vezi lucruri din materiale naturale, simti aerul rustic si te bucuri de ospitalitatea angajatilor. Scarile sunt din lemn, balustrada este din fier forjat, mie imi sunt foarte placute lucrurile mai vechi.

Incaperea este primitoare ca o casa taraneasca; incalzirea nu este cu calorifere din aluminiu ci cu soba de teracota, geamurile nu sunt termopan (urasc geamurile termopan), doar florile sunt artificiale dar sunt cu bun gust asezate si culorile se asorteaza. Peter Imre se cam ofusca pe tema acestor muscate artificiale aici. Dar desi sunt impotriva florilor artificiale astea chiar nu ma deranjeaza deloc.

“Legenda” - Casa Gurmandului

Am fost in sfarsit la Legenda.. Am fost placut surprins la intrare de siglele Visa si Mastercard si de anuntul de meniu “Business” cu reducere 10% (cica intre orele 12 si 16).

Inauntru nu este mult loc, vreo 10-12 mese in total cred si un bar mititel. M-am asezat, cum imi place mie, intr-un loc “cu vedere la masina” si am asteptat comanda. Prima chestie, nu au meniul “Business” pe care l-au publicat si pe pliante si pe afisul de la intrare si la barul din interior… Hmm…