Băncile, febleţea mea.
Azi mă duc să îmi inchid cardul de la BRD pe care fostul angajator mi l-a băgat pe gât aşa cum fac cam to(n)ţi angajatorii români. Fetiţa speriată de bombe, de la ghişeu, s-a chinuit vreo douăzeci de minute să găsească butoanele pe tastatură şi a concluzionat că gata. Că mi l-a închis cu succes. Nu tu foaie, cardul cică rămâne la mine… plm.. Era nouă.
Când oare vor tasta proastele de la ghişeele de peste tot cu mai mult de un deget? Nu ştiu…
Colega ei, o idee mai competentă, şedea alături în sictir total şi nu făcea nimic. Asta nici nu se deranja să o întrebe unde nu se descurca şi totul mergea ca la stat (deşi în teorie e o bancă privată). În final pentru că am întrebat eu dacă nu trebuie totuşi să semnez o cerere şi să rămână cardul la bancă mi s-a îndeplinit dorinţa.
În final mi se spune că dacă vreau să îmi închid şi contul ataşat cardului nu se poate decât de la sucursala unde a fost deschis. Mă întreabă unde mi l-am deschis. Eu îi zic că nu ştiu şi în acel moment realizez alt abuz al angajatorilor români, în cooperare cu băncile : Cum naiba mi s-a deschis un cont fără ştirea mea? Fără împuternicire, fără semnătură, fără nimic..
Îmi zice aia mai versată… pardon mai cu vechime.. că abia peste 3 săptămâni îmi voi putea închide contul ataşat, care între timp am aflat la ce sucursală e deschis. CUUUMMM?! DE CE?????
După o mică discuţie de vreo cinci minute înţeleg ce nu reuşea proasta să îmi zică : Voi putea face cererea de închidere şi azi însă abia peste 3 săptămâni va dispărea contul efectiv din sistemul informatic respectiv mi se va putea emite o adresă în acest sens.
—————
Ca să mă mai enervez niţel, mă întreb de ce aceste bănci, care lucrează cu persoane fizice, au programul de lucru inclus în programul de lucru tipic al (restului) salariaţilor? Practic când e banca deschisă, eşti la serviciu. Când nu eşti la serviciu e închisă. Trebuie eu să îmi sacrific timpul ca să vă fac vouă curul mare? Când zic sacrific timpul mă refer la învoit, luat zi fără plată sau zi de concediu, sau măcar sacrificat din sfârşitul de săptămână, odihnă ce îmi e necesară pentru refacerea mea fizică şi psihică după serviciu.
Practic doar bătrânii şi copii nu sunt excluşi de programul idiot al acestor bănci. Doar că tocmai ei NU SUNT ţinta economică a băncii…